Un pricipiu după care nu ar fi rău dacă s-ar ghida şi ministrul Educaţiei. Cu siguranţă rata copiilor ce nu ştiu să scrie şi să citească ar fi în scădere şi nu în creştere cum este în momentul actual.
În ceea ce mă priveşte pot spune că am făcut parte din categoria celor norocoşi….norocoasă că m-am născut într-un mediu în care educaţia era un element esenţial în dezvoltarea mea ca om, norocoasă că m-am născut într-o familie ce şi-a permis să mă trimită la şcoală zi de zi, norocoasă că singura mea grijă era să învăţ. Oare nu aşa ar trebui să fie viaţa fiecărui copil?
Şi totuşi lucrul acesta nu se întâmplă în ţara noastră. Încă suntem deficitari la acest capitol. Aproape 100.000 de copii din România nu merg la şcoală din păcate. De ce? Motive sunt nenumărate, cele mai importante fiind sărăcia şi incultura. Există familii prea sărace ca să le asigure condiţiile minime copiilor pentru a studia(ex: caiete, manuale, creioane, pixuri, etc.), şi totodată prea absolvite de greutăţi, ca să spere că urmaşii lor vor reuşi prin carte ceea ce ei nu au reuşit prin muncă zilnică. Este trist, dar din păcate adevărat, încă avem de învăţat această lecţie grea…
Avem nevoie să le întindem micuţilor de astăzi o mână de ajutor, pentru ca mâine ei să ne asigure o bătrâneţe liniştită şi lipsită de griji.
Primul pas poate ar fi acela ca fiecare copil să se bucure de o şcoală în zona în care se află, fără a mai fi nevoie să facă naveta zeci de km până la cel mai apropiat punct de învăţământ. Al doilea pas ar fi ca ministerul Educaţiei să asigure fiecărui elev condiţii minime pentru a studia şi sinceră să fiu aici aş prefera să-şi îndrepte atenţia înspre tehnologie. Copiii de astăzi pot fi cu adevărat sclipitori, dacă investim în ei, în educaţia lor.
De curând am citit un articol legat de lansarea “Lecţia Verde – Creează-ţi mediul”, iniţiat de Holcim România. O iniţiativă demnă de aplaudat, un proiect îndrăzneţ, ce ar putea reprezenta un salt important în ceea ce priveşte educaţia, şi totodată protejarea naturii. Copacii nu ar mai fi tăiaţi în cantităţi colosale, pentru producerea manualelor şi a caietelor ce ajung să zacă într-un pod părăsit sau chiar în lada de gunoi o dată cu încheierea anilor de studiu.
M-aş bucura să văd în scurt timp că elevii nu mai sunt “cocoşaţi” de greutatea manualelor şcolare şi a caietelor şi utilizează cu drag poate o tabletă sau de ce nu, un ultrabook ce le asigură toate informaţiile necesare în format digital, pentru ca atunci când vor deveni adulţi să poată concepe ei înşişi proiecte măreţe, menite să ne dezvolte pe noi ca ţară, ca şi naţiune.
Să credem în ei, în copiii de astăzi, pentru că ei sunt viitorul!
Sunt multe probleme care trebuie rezolvate de Minister. Manualul digital este un pas către un învăţământ modern, demn de secolul XXI. Să sperăm că şi paşii următori sunt în aceeaşi direcţie, spre mai bine.
Felicitari ca te-ai implicat in campanie, Daniela! Mult succes!
Stefan Alexandrescu